Blog | Balada măcelarului târguit la sânge: Condițiile muncitorilor români în Germania 2025 – exploatare, drepturi și noile legi din industria cărnii

Summary:

Articol dedicat tuturor muncitorilor români alungați din țară de o clasă politică coruptă, descompusă, imorală, care muncitori au evadat dintr-un „Las Fierbinți” fără de sfârșit, instalat acum 35 de ani, unde răfuielile sângeroase dintre bandele de infractori se țin lanț pe muzică de manele și zbierăte animalice de „bombardieri”, sub oblăduirea părintească a foștilor secretari de Partid și securiști, și a odraslelor acestora ajunse prefecți, parlamentari și demnitari ai statului, într-un coșmar perpetuu.

Ca urmare a „paradisului” cleptocrat, brutal și demn de Evul Mediu, românilor le-a rămas doar calea bejeniei în căutarea unui trai mai bun, în țară nemaiavând loc de „valori” și „calificați”, așa cum Marcel spunea din scara avionului Nordis.

Începem acum o serie de articole despre așteptările și realitățile locurilor de muncă din străinătate. Astăzi ne vom ocupa de un caz destul de comun: ofertele de muncă în abatoare din Germania. Vom încerca să abordăm această experiență atât din perspectiva celor care caută locuri de muncă, cât și din perspectiva celor care deja muncesc acolo și vom evidenția diferențele dintre așteptări și realitate odată ajuns la fața locului.

Cu această ocazie, dăm la o parte valurile de promisiuni, ofertele tentante și ceața creată de unii angajatori, pe care îi putem numi cel puțin neserioși, sau de intermediari care încearcă cu orice preț să recruteze tineri și, în general, categorii defavorizate. Odată ajunși în fața faptului împlinit, aceștia acceptă condiții degradante, deoarece, având asigurat doar transportul gratuit și fără o rezervă financiară solidă, nu mai au cum să se întoarcă acasă.

La această dezinformare masivă contribuie atât autoritățile, prin agențiile județene de ocupare a forței de muncă, care nu verifică întotdeauna seriozitatea angajatorilor sau a intermediarilor care postează aceste anunțuri, cât și mass-media. Așa cum am arătat în alte articole, din dorința de senzațional, mass-media prezintă unele țări vestice ca un El Dorado și aruncă cifre astronomice, susținând că românii pot găsi salarii de 15.000 de euro în Elveția, Germania sau Austria. Cu siguranță, aceste salarii există, însă șansele ca un angajat venit din România să fie încadrat direct cu o astfel de sumă sunt infime. Dimpotrivă, în majoritatea cazurilor, muncitorii migranți vor primi salarii mult mai mici decât colegii elvețieni, chiar și atunci când ocupă aceleași posturi și au aceleași calificări.

Un alt obstacol major este bariera lingvistică și faptul că, fără o adresă stabilă, este extrem de dificil să găsești chirie. Mulți dintre cei care pleacă nu iau în considerare aceste aspecte și ajung într-o situație critică odată ajunși în străinătate.

În acest context, am considerat relevant să prezentăm două perspective contrastante: cea a unui muncitor cu experiență, deja angajat într-un abator din Germania, și cea a unui tânăr din România, aflat în căutarea unui loc de muncă și care își formează o imagine bazată pe anunțurile din mica publicitate. Astfel, sperăm să oferim o privire clară asupra provocărilor reale cu care se confruntă muncitorii migranți.

Pentru acest material, am realizat două interviuri in format duplex unul Filip, un tânăr în căutarea unui viitor mai bun și altul cu Sebastian, un veteran în domeniul măcelăriei.

“Am început căutarea unui loc de muncă în Elveția, dar costurile s-au dovedit a fi prea mari. Cazarea era extrem de scumpă, iar pentru a pleca acolo era nevoie de aproximativ 3.000-7.000 de euro. Din acest motiv, am început să caut locuri de muncă în Germania și am găsit mai multe anunțuri pe OLX pentru muncă în abatoare.

Am fost avertizat că există multe capcane în astfel de oferte, în special în ceea ce privește condițiile de cazare. Unele firme oferă cazare în containere, în condiții insalubre, sau percep taxe nejustificate pentru locuință. Am început să verific mai atent și, în cele din urmă, am dat peste o firmă care recruta direct pentru abatorul Tönnies.

Când am sunat pentru informații, condițiile păreau rezonabile. Mi-au spus că asigură cazare într-un apartament, fără a preciza exact suprafața acestuia. Calculul lor indica faptul că ar fi două persoane în cameră, dar, în realitate, puteau fi până la opt persoane într-un apartament cu mai multe camere.

Programul de lucru era de trei ore, urmate de o pauză de o oră. În această pauză, se putea mânca la cantina abatorului (n.r. contra cost). Transportul de la cazare la locul de muncă dura între 30 și 40 de minute, iar în unele cazuri, distanța era de 10-15 kilometri. Mi s-a spus că acestea sunt „cele mai negre scenarii” și că, în general, condițiile sunt mai bune.

În timpul căutărilor mele pe Facebook, am încercat să verific autenticitatea firmelor care recrutau pentru abatoare. Am dat peste un profil aparent asociat cu un angajator de la Tönnies. Pozele postate includeau imagini din industrie, carne tranșată, dar și mașini scumpe, ceea ce mi-a lăsat impresia că persoana respectivă este un angajator serios, cu o afacere prosperă.

Din aceste imagini, mi-am format convingerea că este o firmă bine stabilită în domeniu și că oferă condiții bune de muncă. Cu această încredere, am decis să iau legătura pentru mai multe informații despre angajare. Am luat legatura telefonic cu acestia si mi s-a spus ca nu au locuri de cazare.

Am vorbit apoi cu un angajat al firmei de recrutare. Din discuția cu el, am aflat că lucrase anterior ca șofer de camion și că, în 2021, fusese angajat la Tönnies. După ce își acoperea toate cheltuielile, rămânea cu aproximativ 1.300 de euro pe lună. Mi-a spus că, la acel moment, condițiile de cazare erau destul de proaste, dar că între timp s-au mai îmbunătățit, datorită controalelor mai stricte.

Același angajat mi-a spus că lucrase și la Amazon, unde condițiile erau mai bune decât la abator. Programul era mai scurt, de patru-cinci ore pe zi, iar munca implica scanarea coletelor cu un scanner portabil, similar unui GPS. Mi-a explicat că, fiind șofer de livrare, trebuia să fie foarte atent la condus, pentru că în Germania sunt multe radare fixe și mobile, iar amenzile sunt foarte mari. După ce acoperea toate cheltuielile, rămânea cu aproximativ 2.000 de euro pe lună, dar trebuia să plătească și multe amenzi de circulație.

În timpul căutărilor, am găsit și o firmă care monta panouri fotovoltaice. Acum mă gândesc să mă îndrept către acest domeniu. Firma a cumpărat recent un Iveco din 2019 și organizează echipe de câte trei muncitori. Cazarea se face în pensiuni, în orașele unde se desfășoară lucrările. Uneori, micul dejun este inclus, dar, de regulă, fiecare trebuie să își asigure mesele. Din salariu, se rețin aproximativ 500 de euro pentru cazare și masă, dar, per total, condițiile par mai bune decât la abator. "

“Bună ziua pentru toți românii care vor să lucreze în Germania! Sunt Sebi, lucrez în Germania, am lucrat până acum 6 ani și jumătate, iar acum încep să merg spre șapte, la un abator de curcani. Am înțeles că sunt câțiva interesați, sau o parte mai mare sau mai mică, nu știu.

Vă recomand să nu veniți fără bani, măcar puțin, să aveți vreo... cum să zic, 1000, 2000, 3000 de euro, să aveți bani de buzunar pentru chirie câteva luni. Trebuie să dai 2 luni chiria, bani de mâncare și să nu veniți decât printr-o agenție care recrutează legal. Deși sunt intermediari, nu aveți altă soluție. Dacă vreți să apelați la mine, puteți prin WhatsApp. Aflati de la redactia The4thWave.tech cum sa ma gasiti. Mă pot interesa pentru voi în privința unei chirii și la locul de muncă. Mă pot interesa pentru voi la birou, cu o româncă care lucrează acolo și care poate spune: „Avem nevoie” sau „Nu avem nevoie”, „Să vină” sau „Să nu vină”.

În momentul în care găsesc chiria, trebuie să ai banii să plătești chiria pentru luna care urmează, luna în care vii. Apoi trebuie să mergi la birou să îți facă actele de angajare. Deci, se poate așa, cel mai ușor ar fi așa. Dacă nu, prin agenții.

Am fost la forțele de muncă în România, din Arad, de unde sunt eu, și nicio șansă. Mi-au spus că este loc de muncă la măcelărie în Germania, dar trebuie să știi limba. Dar e mai greu să ajungi așa. Totuși, dacă vreți, puteți să apelați la mine și să mă interesez ori de ceva agenții care chiar au nevoie, agenții care recrutează oameni în Germania la abatoare. Dar sunt intermediari și, na... muncești cu intermediarii. Și eu tot cu intermediarii am început, timp de un an de zile, printr-o firmă rusească. După aceea, mi-au cerut să mă transfere direct pe firma originală.

Cu privire la chirii, vă recomand să fiți o singură persoană în cameră, chiar dacă bucătăria și baia sunt în comun. Pentru că, dacă sunteți mai mulți... Eu prima dată am fost doi în cameră, când am venit prin intermediar. Dar proprietarul a fost un om cam scrupulos. Au venit alți chiriași vechi și, peste noapte, pe noi doi care eram în camera aia călduroasă, ne-au mutat. Au renovat un grajd și ne-au instalat în el. Geamurile au rămas tot alea vechi, care se bălăngăneau și intra vântul prin ele, chiar dacă jos era parchet și dat cu var. Am mâncat acolo în frig, fraților, și am fost vreo trei. Unul sforăia, altul râdea, miros de picioare nespalate, altul vorbea la telefon... căldura era cu porția. Deci nu vă recomand așa.

Vă recomand să fie o agenție serioasă, care închiriază apartamente sau un abator care angajează români și are chiriile lui. Dacă nu, să apelați la agenții de închiriere. Ei pot să vă rezolve de chirii. Dacă sunteți doi prieteni sau doi frați, să stați doi în cameră, dar dacă sunteți o singură persoană, să fiți singuri în cameră. Să vă păziți bine și să vă încuiați camera, dacă bucătăria și baia sunt la comun.

La început, dacă nu aveți bani de chirie, de mâncare și de drum, să nu porniți la drum! Munciți cum puteți în România, strângeți banii ăștia și intrați la firme cu contract de muncă. Trebuie să aveți măcar vreo 2000-3000 de euro și abia apoi să vă gândiți să apelați la o agenție sau și la mine, dacă vreți. Cu tot dragul, dacă pot să vă ajut cu chirie, o fac. Chiriile se găsesc greu, dar nu imposibil. Și atunci puteți să veniți încoace.

Vă pot spune să fiți foarte atenți, să nu cheltuiți banii pe ce nu trebuie. Și când veniți aici, să aveți răbdare până la primul salariu. Eu, când am fost prima oară prin firma intermediară, primul meu salariu a fost 600 de euro (n.r. ceilalți bani au fost reținuți de agenție și de intermediari), în 2014. A treia zi de când am venit în Germania, am fost la firma intermediară Promotec și am făcut igienizarea. Mi-au făcut contractul, l-am semnat, am început munca. Mi-au dat o mănușă de zale – că la abator îți dau o mănușă de zale pentru mâna stângă, sau pentru cei ce lucrează cu mâna stângă, pentru mâna dreaptă. Îți dau o trusă cu șase cuțite, îți dau un ascuțitor și te bagă acolo pe bandă. Trebuie să le spui la cei de pe bandă să îți arate cum se lucrează. Trebuie să ai răbdare.

Dacă nu ai bani de chirie, intri în colaps. Sunt oameni care au venit așa, fără bani, și nu s-au descurcat. Dar dacă aveți această rezervă, să nu împrumutați pe nimeni cu niciun ban, să îi țineți ca să porniți și să începeți să câștigați. Eu am avut bani de rezervă pentru mâncare și chirie până la primul salariu, din banii de rezervă din România. Aia i-am pus deoparte, nu am trimis la familie. Dacă aveți familie, trebuie să trimiteți și la familie bani de mâncare. Apoi, urmează să faceți economii.

Banii trebuie să îi aveți în cont, iar cardul să fie bine pus, bine ascuns, să nu ajungă nimeni la el și nici la codul PIN. Trebuie să aveți răbdare, pentru că, na... e frig în abator, mai strigă la tine, dar să nu vă panicați. Mergeți înainte! La abator, în Germania, au nevoie. În alte domenii, nu știu sigur. Poate în agricultură, dar nu vă recomand, pentru că la abator se oferă contract nedeterminat.

Eu am vrut să vin pe contract nedeterminat. La un moment dat, am apelat la o persoană care a vrut să mă ducă la căpșuni, sezonier, cu un contract pe perioadă determinată, dar am renunțat. Am rugat persoana care m-a ajutat să se intereseze pentru mine de un loc de muncă pe perioadă nedeterminată și așa am ajuns la abator, printr-o colegă de-a ei care, după '89, a venit aici și avea un chiriaș spaniol. Spaniolul avea legături cu firma Promotec, care recruta forță de muncă la Abator H*****t, ce are mai multe locații în Germania.

Să nu te descurajezi, să ai răbdare, să fii atent cu cuțitele, să nu dai bani împrumut, nici măcar 5 euro, că după aceea dai și 10, și 15, etc. Fiecare să muncească și să își cumpere, să câștige banii pe pielea lui, din munca lui, din sudoarea lui, că e greu de câștigat. Și după aceea, ajungeți la banii din rezerva voastră, puteți să vă gândiți la ceva în România, să îți cumperi un teren sau să faci nuntă.

Dar până nu începi cu greul... Anul doi a fost mai bine, 1000 și ceva de euro. Celelalte informații le mai căutați după aceea. Important este să fie firmă sigură, să semnezi contract, că dacă nu semnezi contractul, n-ai făcut nimic. Să fie o agenție serioasă, care să nu compromită oamenii, și după aia puteți să vă descurcați.

Colegii români vă vor spune că sunt clasificări de impozitare pentru cei singuri, diferite de cei căsătoriți. După ce vă asigurați salariul, vă puteți, în timp, găsi o chirie mai bună. Ca și eu, prima dată am fost într-o chirie, trei în cameră, în frig. După aceea mi-am găsit chirie în doi, a fost mai bine. După aceea mi-am găsit chirie singur. Numai că trebuie să ai bani să poți face acești pași.

Să nu aveți probleme cu sănătatea, că va fi mai greu, că nu o să rezistați la muncă. Să aveți grijă de sănătate, să fiți apți. Aici trebuie să lucrezi. Când am început aici la lucru, mi-au dat mănușa aia de zale pe mâna stângă și m-am uitat la vecinul, un coleg thailandez, cum se face. Uite cum se face, așa, așa, și am dat, fraților! Am dat la cuțit, nu m-am jucat, deși în viața mea, până atunci, nu am măcelărit.

Și atât pot să vă spun: după o zi de lucru, când mergeam la chirie, după ce mâncam, mă spălam și mă puneam în pat, dacă mă puneam pe spate, așa mă trezeam. Eram obosit, că am tras! Am zis: „Bă, e firmă sigură, asta înseamnă contractul, banii vin. Câți vin, dar vin.” Și am fost bucuros, și am tras! Am fost conștiincios. Și am tras și am câștigat!

Dar a trebuit muncă asiduă. Și așa am muncit, am transpirat și mi-am luat case în România. Așa pot să am grijă de copiii mei acum și, mai departe...

Despre experiența mea în domeniul cărnii pot spune că prima dată am fost pus la dezosare, după aceea am fost pus la pregătirea benzii pentru că a plecat un coleg lituanian. În ce constă pregătirea benzii? Trebuie să pui bucățile la distanță de un cot, deoarece ele vin îngrămădite, așa cum cad de la mașinile de tăiat, unde se taie șoldul cu pulpa. Se mai încarcă bucăți de carne câte 10-15 și trebuie așezate corespunzător.

Așadar, la pregătirea benzii, toate bucățile care aveau os trebuiau rupte de la șold și puse deoparte. Apoi trebuiau dezosate mai departe, carnea pusă la carne și oasele la oase. Am făcut acest lucru timp de șase luni și jumătate.

Am mai încercat să plec în 2020 și în 2021, am fost în Anglia, dar nu am reușit. Am stat în Irlanda la salubritate mai bine de jumătate de an, dar am plecat pentru că era foarte periculos. Dacă se stricau benzile de descărcare, exista riscul unui accident mortal. Am văzut că era să pățesc și eu așa ceva, așa că am plecat și nu am mai stat.

Când m-am întors în Germania, a fost perioada pandemiei. Mi s-a spus că trebuie să stau 14 zile în concediu neplătit pentru că nu aveam vaccinul. Cum nu aveam bani suficienți, m-am întors în România. Când am venit a treia oară, am cerut să fiu repartizat la tăiere. Acolo, la dezosare, era foarte frig, dar acum sunt într-un loc unde este mai cald, la desfăcut gușa curcanilor.

La curcani, trebuie să fii atent să nu atingi sau să tai pieptul, pentru că este o parte sensibilă a cărnii. Până acum nu am avut probleme. Am început munca în decembrie, pe 6 decembrie, iar primul salariu pe trei săptămâni a fost de 1500 de euro. Am înțeles că pentru o lună întreagă, cu bonus, ar trebui să ajung undeva la 2000 de euro. Salariul pe oră ar fi de aproximativ 13 euro și ceva, mai ales cu majorarea recentă de 40 de cenți impusă de statul german.

În 2014, când am început, aveam un salariu de 10-10,50 euro pe oră. Cu intermediarii, salariul este întotdeauna mai mic, dar acum H******t a eliminat firma intermediară Promotec și face angajări directe. Mai există și alte firme în industria de prelucrare a cărnii de porc, unde se poate lucra și cu firme intermediare.

În final, prefer să lucrez aici, la fabrica de curcani, unde m-am obișnuit. Încerc mereu să mă adaptez și să îmi îmbunătățesc abilitățile pentru a mă descurca mai bine la locul de muncă. "

Întrebat de către redacția The4thWave dacă este posibil ca salariile să fie atât de mari in bransa procesatorilor de carne, Sebi ne-a declarat:

"În ceea ce privește prelucrarea cărnii de porc, la tranșare, salariul este mai mare, munca fiind mai grea. Carnea de porc este mai tare, mai dură și, fiind înghețată, timpul de repaos este de aproximativ o săptămână. Practic, carnea este beton (n.r. înghețată bocnă), iar lucrul cu ea este foarte dificil. Este mai mare și mai grea, pe când carnea de curcan este mai mică și mai ușoară, de unde și diferența de tarifare și de salarizare.”

Am ales aceste cazuri pentru că se află la mijlocul scalei – nu sunt nici cele mai disperate situații, nici cele mai optimiste scenarii, ci reflectă realitatea majorității cazurilor întâlnite. Cu siguranță, există locuri de muncă cu condiții mai rele și altele cu condiții mai bune, însă scopul acestui articol este să prezentăm ceea ce este cel mai probabil să întâlniți.

Da, muncitorii români care au lucrat pentru concernul Tönnies în abatoarele de carne din Germania au avut experiențe dificile, marcate de condiții de muncă grele, salarii mici și probleme legate de cazare și siguranță.

Condiții de muncă dure – Muncitorii erau obligați să lucreze ore suplimentare, în medii extrem de reci și umede, cu un ritm de muncă intens.
Sistem de subcontractare – Mulți muncitori nu erau angajați direct de Tönnies, ci prin subcontractori, ceea ce însemna salarii mai mici, instabilitate și dificultăți în obținerea drepturilor legale.
Cazare precară – Mulți erau cazați în locuințe supraaglomerate, în condiții insalubre, plătind chirii exagerate pentru spații minime.
Exploatare și lipsă de protecție socială – Au fost cazuri în care muncitorii nu aveau asigurare medicală sau contribuții plătite corespunzător.
Scandalul COVID-19 (2020) – În timpul pandemiei, sute de muncitori români s-au infectat cu COVID-19, expunând lipsa măsurilor de protecție și condițiile precare din abatoare.
Reacția Germaniei și schimbările legislative – După scandal, Germania a interzis subcontractarea în industria cărnii, obligând angajatorii să încadreze direct muncitorii, ceea ce a dus la îmbunătățirea unor condiții.

1. Interzicerea subcontractării:

Începând cu 1 ianuarie 2021, companiile mari din industria cărnii din Germania nu mai au voie să utilizeze muncitori prin subcontractori sau agenții intermediare (Werkverträge). Angajatorii sunt obligați să angajeze direct muncitorii, oferindu-le contracte de muncă oficiale.